Nu e in toate mintile!

Lacrimile imi curg pe obraji. Ma trantesc de oameni si nu simt nimic. Durerea e prea mare. Merg in nestiinta si, deodata… aud tipate. Alerg grabita sa vad ce este si vad un parc de distractii. Intru curioasa, si merg spre cea mai periculoasa masinarie producatoare de senzatii. Imi platesc biletul, si ma asez. Oamenii din jur sunt emotionati. Masinaria porneste, oamenii se tin strans de bare si inima le bate din ce in ce mai repede. Incepem sa ne invartim si tot ce pot simti e aerul care-mi izbeste fata. Oamenii tipa, dar le aud tipetele ca prin vis. Eu nu simt nimic. Doar ca mi se usuca lacrimile. Masinaria merge din ce in ce mai tare, oamenii tipa tot mai mult iar eu… privesc in jur si, parca ma uit la un film. De ce tipa oamenii astia? Nu-si dau seama ca totul e efemer? In sfarsit, masinaria se opreste si eu cobor…Un om trece pe langa mine entuziasmat si imi spune :” Asa-i ca ai simtit ca parca ai traiiittttt cu masinariaaa astaa! A fost extraordinar!” Eu tot ce pot sa fac, e sa ma uit la el, sa-i zambesc trist si sa-i spun amar “Sa vezi tu ce ai sa simti cum traiesti cand te izbesti de problemele vietii. Cand respiratia ti se taie cand pasii iubitului se apropie, sic and te saruta sa simti fluturasi in stomac. Sa iti vina sa tipi cand el e departe de tine, si sa fii ametit cand realizezi ca el a coborat din trenul vietii. Ca a iesit din viata ta. Abia atunci ai sa simti ca traiesti, ai sa tipi, ti se va taia respiratia si vei spune ca a fost extraordinar!” Omul se uita nedumerit la mine, isi facu cruce si merse mai departe bolborisind “Fata asta nu-i in toate mintile”
As striga dupa el si sa-i spun ca are dreptate. Nu sunt in toate mintile. Sunt doar intr-o minte. Tot timpul ma gandesc la el, si nici nu as vrea sa fiu in toate mintile. Ci…doar intr-a lui. Si nu-mi spuneti mie ca o masinarie producatoare de senzatii e mai buna ca iubirea!

De maine...

Era o fata.Fata aceea avea timp de toate,dar cateodata si de lene:)De cate ori i se cerea sa faca ceva...spunea:"maine".Nu ii convenea ca statea tot timpul la calculator dar isi zicea k de maine....nu va mai sta.Nu ii convenea ca nu se ocupa mai mult de ea si de sentimentele ei,dar isi zicea k asta va face de maine.Dorea sa discute cu prietenii ei si sa le zica ce mult tine la ei,dar nu`si gasea cuvintele asa ca lasa pe maine.
Fata aceasta dorea sa citeasca mai mult,sa`si gaseasca mai mult timp pt ea,pt hobby`urile ei...dar toate astea promitea ca se vor intampla de maine.De maine va fi mai buna,mai hotarata,mai inteligenta.Maine isi va cere iertare,va lamuri problema.Maine...maine va discuta si cu constiinta ei.
Pana intr-o zi cand...bunicul ei intra in spital.A mers o data la el in vizita.Il iubea foarte mult.Era singurul ei bunic.Singurul ei sfatuitor.I s`a rupt inima cand l`a vazut pe patul de spital si`si zise ca maine ii va spune ce mult tine la el.Maine.
Timpul a trecut.S`a scurs o saptamana.Ea nu a mai trecut pe la bunicul ei.Desi in fiecare si isi spunea ca va face asta maine.Maine va merge la scumpul ei bunic.

Intr`o zi chiar si mama ei ii spuse sa mearga azi pe la bunicul ei.

Dar...ea a zis ca maine va merge sigur.Azi are ceva de facut pt scoala.
A doua zi,merge acasa si`si vede mama suparata.Nu baga in seama.Isi zise ca o va intreba maine ce are.Si ii spune mamei ca stie ca i`a promis bunicului ca merge azi la el dar...nu are timp acum.Maine sigur o va face.La care mama,ridica ochii inlacrimati si ii spuse cu glasul frant:

"Maine draga mea....maine...nu mai este scumpa.Bunicul tau numai ziua de azi a mai prins`o.Maine el va fi doar un pamant rece."
Fata s`a simtit naruita...s`a aruncat pe pat si a inceput sa planga.Oh,bunicul ei.A murit fara sa aiba sansa sa`i spuna pt ultima oara cat de mult il iubeste.Si doar era nepoata lui preferata.Bunicul ei...
Dar nu...de maine ea nu va mai zice cuvintele "de maine".Va actiona pe moment.De maine....totul se va schimba.Dar doar de maine...

Lacrima amara

Simti ca totul se sfarseste.Lumea s-a terminat pentru tine.Stai si plangi...te uiti in jos...lacrima dupa lacrima cade,usor.Formeaza o urma pe obrazul tau...si aluneca,aluneca...tot mai jos..o simti fierbinte pe obrazul tau,te arde.Te gandesti ca daca vei continua asa,se va forma un santz in pielea ta fina,o carare...pe drumul carora o vor lua lacrimile tale.Lacrimi din cauza ca ai indraznit sa iubesti,ca ai sperat la ceva mai bun.
Parca nici nu mai ai putere sa plangi.Doar te intinzi in pat,si incerci sa adormi.Prin somn ti se aud suspinele,insotie de lacrimi.Te trezesti si ai un gust sarat in gura.Ce sa fie?Capul te doare ingrozitor,iar tu....tu parca nu mai traiesti.Esti goala pe dinauntru.Respiri greu si intrerupt.Si iar...simti acel gust sarat.Este gustul lacrimilor amare!